Refuzul purtării măștii la copii – DESPRE CARE PROTECȚIE ESTE VORBA ÎN FAPT?

Moto: În această vacanță de vară copiii români s-au jucat împreună în grupuri de 5 – 20 fără ca autoritățile române să producă vreun exemplu medical cert de molipsire în masă.

Este ARTICOLUL 913 NCPC o modalitate de a proteja refuzul portului de mască sau vizieră al minorului la școală sau în alte locuri? Aparent, da.
Statul Român și-a luat la un moment dat responsabilitatea protejării cu fermitate de lege a refuzului exprimat dovedit al unui minor prin ART.913 NCPC. Premeditat dar parcă și premunitiv respectivul articol pare extrem de aplicabil numai la situațiile în care un minor post divorț refuză brusc contactul și relaționarea cu părintele la al cărui domiciliu nu s-a stabilit locuința minorului.
Practic acel REFUZ al minorului este ocrotit de lege și până la elucidarea motivelor reale, toate legile și toate administrațiile implicate la dosar de acest refuz sunt stabilizate, ba chiar sedate raportat la orice intervenție și orice altă lege/decret/hotărâre.

Întrucât legea nu specifică deloc clar limita aplicabilității refuzului minorului, ci se rezuma doar la situația în care este refuzată relaționarea cu unul dintre părinți, putem considera ca fiind o situație legal protejată (ceea ce legea nu specifică reglementând, este permis) și refuzul unui minor de a purta mască la școală. Debitorul și creditorul într-o astfel de situație devenind părintele obligat să trimită copilul la școală pentru ceea ce reprezintă conceptul de învățământ obligatoriu, dar și Statul Român menit să fie grijuliu ad hoc față de posibilitatea ca una dintre odraslele sale de viitor să rămână cumva neșcolită.

Scopul acestei observații este acela de a da un pic mai multă putere de decizie părinților constrânși oarecum indirect până la implementarea unui soi de autoconstrângere, obligați să-și supună copiii unui regim destul de abuziv în această perioadă, mai ales prin lipsa unor concluzii medical-științifice ferme. Știu, este chestionabilă la momentul prezent situația decenței acestor ordine medicale atât de diferite de la o țară la alta deși avem de-a face cu același virus, dar până la urmă Statul Român trebuie să decidă dacă copilul este al părinților sau al administrației, și dacă ambele, măcar în ce ordine. Pentru că dacă părintele este primul desemnat să-și ocrotească cu orice preț copilul, atunci împreună cu ART 913 NCPC apare ca fiind extrem de legal ca un copil să nu poarte mască la școală, acest drept la refuz fiind reglat chiar de Lege.

ART. 913 NCPC protejează astfel dreptul unui minor de a merge la școală fără a fi condiționat de mască, nu numai refuzul portului de mască dar chiar și îngrădirea unui drept (acela de a merge la școală) fiind reglementate de Codurile de Legi, Legea 272, „interesul superior al minorului” și Constituție.

Este dreptul oricărui om de a purta echipament de protecție dacă așa simte că este bine. Dar, condiționarea permanentă de accesul la resurse sociale sau de trai a celui care nu consideră astfel bazat pe evidențe de bun simț științifice, introduce o anumită nuanță mult prea ușor ignorată în cazul adulților, ignoranță care ar fi indicat să fie ameliorată măcar în cazul minorilor.